V-ați gândit vreodată că fiecare pensulă atinge nu doar pânza, ci și o amintire, o emoție, o parte din noi? Pentru mine arta nu este doar o formă liberă de exprimare, ci o adevărată terapie, o chemare irezistibilă spre un univers nesfârșit. Este cu adevărat fascinant cum o joacă din copilărie poate deveni o pasiune profundă. Arta a jucat un rol important în viața mea de când eram mică. Îmi aduc aminte de mine, fetița care își dorea acuarele și pensule, îmi petreceam ore întregi realizând schițe pentru hăinuțele păpușilor mele, pictând diverse peisaje, compoziții și tot ceea ce mă inspira.
De la pasiune, la vernisaj
Cum orice vis devine realitate prin intermediul perseverenței și dorinței arzătoare, nu mi-am pierdut niciodată iubirea pentru artă. Culoarea a devenit limbajul meu preferat. Prin nuanțe, contraste și lumini, reușesc să spun povești pe care cuvintele nu le pot cuprinde. Recent, am avut bucuria să particip, în calitate de pictor la expoziția „Umbră și culoare” desfășurată la Cetatea de Scaun a Sucevei. Experiență care mi-a confirmat ideea că arta trăiește prin culoare și emoție. Evenimentul în cadrul căruia a avut loc expoziția a fost „Serate în Cetate” din 19 septembrie, organizat de Rotary Club Suceava Cetate. Acesta a avut drept scop aducerea în prim-plan a muzicii și picturii, fiind un dar pentru comunitatea locală din Suceava.
În cadrul vernisajului am avut plăcerea să expun două dintre lucrările mele, intitulate „Privind înapoi spre curcubeu” și „Echilibru în tăcere”. Prima lucrare explorează ideea că maturizarea nu reprezintă renunțarea la vis, ci echilibrul între responsabilitate și imaginație. O siluetă la costum, cu pălărie și servietă, ce reprezintă adultul modern cuprins de griji și responsabilități, care pare surprins de o explozie de obiecte și culori, ce reprezintă copilăria și lumea viselor. Aceasta nu a fost o simplă ilustrație, ci un moment important din viața mea, pe care nu aș fi putut să-l exprim mai bine altfel. Cel de-al doilea tablou prezintă delicatețea unor flori, care este accentuată de contrastul cu vaza și fundalul întunecat. Tabloul poate fi privit ca o celebrare a simplității, dar mai mult ca o invitație la reflecție asupra echilibrului dintre fragil și etern.
O astfel de expoziție este atât o ușă deschisă, fiind o oportunitate deosebită de a cunoaște persoane din același domeniu de interes, o promovare a artei tale, dar și a ta datorită articolelor și interviurilor ce se realizează în cadrul evenimentului și totodată, un ocean în care te arunci fără să știi să înnoți dacă ești la început de drum. Pentru mine, a fost nu doar un pas important în dezvoltarea mea artistică, ci și o experiență de neuitat.
Cazacu Nicoleta-Iustina
Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava
clasa a X-a H