De mic am descoperit o pasiune pentru înot. Când intram în apă mă simțeam în altă lume, eram doar eu și valurile. Simțeam că apa șoptește cu mine… era locul în care puteam să nu mai iau nimic altceva în seamă. În urma succeselor mele la competiții, antrenorul meu a decis să mă adauge la grupa de avansați. Pentru mine a fost o promovare și o provocare, un nou început. Atunci am primit șansa de a arăta cine sunt eu cu adevărat.
Desigur, de-a lungul drumului au fost nenumărate pierderi, dar și o multitudine de câștiguri. Din cele două, am apreciat mai mult pierderile. Nu spun că nu mi-au plăcut reușitele. Gustul victoriei e dulce, dar cred că pierderile m-au motivat și m-au format cel mai mult. Când pierzi nu doar te simți înfrânt; când pierzi îți dai seama că cineva este la un nivel mai sus decât tine.
Cu ceva timp în urmă, atunci când pierdeam la competiții, plângeam, dar nici eu nu știam de ce. Poate îmi imaginam că părinții erau dezamăgiți, poate că ceilalți vor râde, dar niciunul dintre acestea nu sunt motive reale de plâns. Eram descurajat, antrenamentele le făceam doar de dragul de a fi făcute și nimic nu părea corect.
Momentul care m-a schimbat
La un moment dat, lucrurile s-au schimbat complet. Mă întrebam: „Unde sunt?”. Eram descurajat. Nu știam unde îmi era locul! Părinții mei observând acest lucru, i-au spus învățătoarei mele să îmi recomande o carte care să-mi schimbe atitudinea. Două zile mai târziu, am primit-o. Aceasta se numea „Din cetatea lui Eu în cetatea lui Tu”. Cartea este, de fapt, o serie de povestioare cu morală religioasă.
În fiecare zi, înainte să merg la antrenament, părinții mei mă întrebau din carte, iar dacă eu nu știam, nu mă mai duceau la antrenamentul de înot. La început am folosit asta ca un avantaj, pentru a-mi lua o minivacanță de la antrenamente, dar încet-încet a început să mi se facă dor de înot. Acest lucru m-a motivat să o citesc pe toată, iar dintr-odată, ceva s-a schimbat. Toate acele morale și povestiri m-au ajutat să privesc altfel lucrurile.
Am început să tratez antrenamentele serios, am slăbit, am pierdut și am câștigat. Noul Darius nu mai plânge: el este motivat de faptul că poate mai mult. Astăzi iubesc înotul și lectura. Citesc oriunde merg (excursii, tabere, cantonamente), pentru că lectura înseamnă mult pentru mine și deja face parte din viața mea.
Lostun Darius
Colegiul Național “Mihai Eminescu” Suceava
clasa a VII-a